Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Presupunem că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. Read More
Anul trecut a fost tare bogat în cărți care mi-au mers la inimă și despre care vreau să vă vorbesc și vouă aici.
1. ”Legământul apei”, Abraham Verghese – este, de departe, preferata mea din acest an. Acțiunea se petrece în India, unde o familie pare blestemată să piardă câte un membru în fiecare generație prin înec, în ciuda faptului că trăiesc într-o zonă cu multă apă. Blândă, lină, duioasă, despre puterea femeilor, familie, medicină și artă, am iubit fiecare pagină din ea.
2. ”Un loc întunecat”, V. S. Naipaul – tot în India (da, o bucată din inima mea a rămas acolo), însă de data aceasta în sărăcie, mizerie și identitate personală dată de castă, nu de capacitățile și resursele personale. Dureroasă, a pus într-o altă lumină privilegiul de a mă fi născut aici, acum.
3.”Babilonia”, Constanza Casati – este povestea Semiramidei, o tânără orfană și săracă ce ajunge regina celui mai mare imperiu al timpului său. Despre inteligență, reziliență, putere, iubire și trădare (și cum femeile conduc lumea, chiar și atunci când nu o fac).
4.”Viața ca un film”, Valerie Perrin – când aceeași mătușă moarte de 2 ori în 3 ani, știi că ceva e putred la mijloc. Despre cum iubirea și muzica îți construiesc reziliența și te ajută să treci prin război, pierdere și divorț. Și despre familia care vine în multe forme.
5.”Huriile”, Kamel Daoud – una din cele mai grele cărți pe care le-am citit, despre cum războiul este negat la nivel de popor, ce urme lasă, cum întotdeauna psihicul căută adevărul și puterea femeilor chiar și în locurile unde ea le este oprită. Am citit-o sufocată de mânie și indignare.
6. ”Pedro Paramo”, Juan Rulfo – a ajuns la mine auzind de ea într-un podcast. Primele pagini m-au dus cu gândul la Gavrilescu din ”La țigănci”. Are un soi de realism magic, cu linii temporale care se întrepătrund, (din nou) căutarea adevărului și a rădăcinilor, și moartea care vine pe straturi, iar Purgatoriul e mai aproape decât ai crede.
7.”Prietenul”, Sigrid Nunez – mi-a fost recomandată de către o clientă. Mi-a plăcut mult, pe alocuri duioasă, pe alocuri ușor acidă. Despre cum literatura, scrisul și un animal de companie te pot însoți în doliu.
8.”La Caracas va fi mereu noapte”, Karina Sainz Borgo – o altă carte recomandată de către o clientă. Despre război, revoluție, reziliență și cum supraviețuirea înseamnă, uneori, să renunți la tine și la identitatea ta. La propriu.
9.”Cât timp înfloresc lămâii”, Zoulfa Katouh – o carte despre iubire, război și reziliență. O recomand doar cu o cutie de șervețele la-ndemână.
10.”Culegătorii de afine”, Amanda Peters – despre familie și adopție (răpire), despre cum adevărul rămâne în noi și îi putem auzi vocea; și despre cum copiii fac orice pentru părinții lor, până la (aproape) nebunie.
11.”Viața e mai dreaptă decât moartea”, Narine Abgarian – tot război și reziliență (aparent laitmotivul anului) și cum, chiar și în cele mai vitrege condiții, rămâne în noi un sâmbure de sănătate.
12. ”Despre libertate”, Timothy Snyder – istorie, geopolitică, filozofie și un strop de autobiografie. Despre libertatea pozitivă (de a putea face ceva) și libertatea negativă (de a fugi din calea a ceva). Și despre cum funcționarea sănătoasă, din papucii adultului, înseamnă, de fapt, să fii liber.
13.”Maternitate”, Lisa Marchiano – cred că este cartea ce ar trebui să fie citită de orice femeie care este mamă sau vrea să devină mamă. Sau să-și înțeleagă mai bine mama. Basme din întreaga lume interpretate în cheia maternității, despre cum a deveni mamă este transformarea miezului femeii. Despre furie, instinct (și deconectarea de el) și maturizare.
14.”Gene de mamă”, Abigail Tucker – tot despre mămicie, de data aceasta prin lentila biologiei. Despre cum corpurile noastre au deja toată informația necesară, despre cum lucrurile pot să ia o întorsătură nefericită, despre rolul tatălui și al comunității, la nivel de celulă.
15.”Cartea doliului”, Clare Mackintosh – este o autobiografie în care autoarea își descrie procesul de doliu prin care a trecut prin pierderea unuia dintre copiii săi, imediat după naștere. Este sfâșietoare și… adevărată. Scrisă în limbaj simplu, nepretențios; gândul constant pe care l-am avut citind-o a fost ”da, chiar așa este”, a normalizat și validat mult din experiența mea.
16.”Zeițele”, Joseph Campbell – să-l citesc pe Campbell e ca și când m-aș reîntâlni cu un prieten vechi. Despre Femeie și arhetipurile feminine, în toate formele lor, instinct și (un alt fel de) putere.
17.”Împletind Iarba Sacră”, Robin Wall Kimmerer – și despre ea am mai scris, combină biologia, psihologia și spiritualitatea indigenilor nord-americani. Despre cum a fi o mamă bună înseamnă să te îngrijești de Viață, iar când Viața e copleșitoare, să te întorci la Mama din tine.
18.”Metoda Intenției”, Franz Ruppert – de departe cea mai bună (și dragă) carte din zona profesională din acest an, ca o operație pe cord deschis.
19.”The history of childhood”, Lloyd DeMause – citită la recomandarea unui coleg în formarea IoPT. Nu e deloc cea mai ușoară lectură, mai ales să înțelegi că aproape pe întreaga istorie a umanității (umanitate?!) copiii erau văzuți ca o specie inferioară adulților, ce puteau fi abuzați, exploatați, pedepsiți, vânduți și cumpărați. În niciun caz iubiți. Iar acele timpuri sunt mai apropiate de zilele noastre decât ne-ar plăcea să credem.
20.”Făcuți pentru dragoste”, Stephanie Cacioppo – este un combo de neurobiologie cu o poveste personală despre găsirea, trăirea și pierderea iubirii.
21.”Vindecarea începe când ești pregătit”, Brianna Wiest – și despre ea am mai scris. Lejeră, în mini-pastile de înțelepciune despre durere, vindecare, conexiune și viață.
22.”Magia minții”, James R. Doty – închei lista cu volumul pe care l-am citit de două ori (!) în acest an. Vorbește despre manifestare nu în termeni de pace-lumină-iubire, ci în termeni de neurobiologie și psihologie. Despre cum adevărata magie este asumarea responsabilității pentru propria viață și funcționarea din structurile sănătoase, ale adultului (și nu din frica și neputința copilului). 100% recomand.